O postare de "parenting". Not.
E despre mommy life, da, dar mai precis despre cum ne putem distra in era DupaCopii.
Cand zic distractie, nu ma refer doar la sambete in club si dansat pe mese. Cu toate ca merge cate o scapare de genul, o data pe saptamana luna an (sa ma luati in serios, totusi).
Vreau sa spun: hai sa traim frumos si noi - pentru noi însene. Sa ne rasfatam, sa radem, sa ne machiem, sa ne imbracam dragut zi de zi, sa zambim, sa ne coafam, sa ne dam cu crema pe fata si pe corp, sa ascultam muzica la maxim si sa dansam in casa.
Trebuie sa ne aducem aminte cum eram inainte sa fim mame. Sa scormonim dupa duhul distractiv din noi si sa nu mai fim obosite si deprimate, certarete si ciufute.
E o invitatie la schimbare.
Mai multa invitatie pentru mine, recunosc, dar poate ne intovarasim.
Stii cum e? Cand vrei sa faci ceva, vorbeste si cu altii pentru un plus de motivatie:))
Nota in care vreau eu sa vorbesc pe tot parcusul blogului este una vesela si pozitiva.
Azi incepem mai chill asa dar ca sa ne cunoastem un pic.
Si da, o sa vorbim si despre copii caci ii iubim la nebunie!
Stiu ca internetul e full de pagini si bloguri de mamici.
E plin de specialisti, medici psihologi, pediatri, mamici cu norma intreaga, mamici ocupate, mamici singure, mamici divortate, mamici gospodine, mamici plecate in lume, mamici vedete, mamici influencer si tot asa.
Mai stiu ca toate suntem totusi atat de diferite si avem o gramada de experiente de viata iar unele din noi vrem sa ne facem auzite ca aia e, pur si simplu nu putem trai in liniste 😁.
Eu nu sunt vreun blogger de profesie sau vreo mare scriitoare; doar expun un spatiu de exprimare, pentru mine si mintea mea plina de chestii.
Trebuie sa recunosc ca am inceput articolul asta intr-o seara in care eram singura acasa, copilul era la bunici si eu mi-am turnat un pahar cu vin.
Ok, mi-am aprins si o tigara.
Am dat drumul unui playlist de la Untold si am deschis laptopul.
Ce mama ma-sii sa scriu? Hai sa incep blogul de care tot zic ca-l pun pe net de atata vreme, caci ala vechi e plin de postari siropoase si copilaresti.
Intr-adevar, aveam si eu vreo douaj si ceva de ani si scriam niste articole patimase, de ma ia cu rau cand recitesc si imi amintesc ce telenovele traiam pe atunci.
In fine, la 30 si ceva acum, ma simt mai inteleapta, mai matura si mai stapana pe situatie. Pe dracu!
Sigur o sa ma tavelesc de ras, cand o sa ma citesc pe la 50. Whatever, cui ii pasa? Ideea e ca viata e nostima. Si frumoasa. Si plina cu de toate. Si de ce sa nu scriem pe blog?
Care este scopul meu?
In primul rand regret ca viata, ca ansamblu, se uita cu timpul. Mai ales cand te coci la minte, ca sa nu zic imbatranesti.
Oricat am vrea sa memoram si sa pastram vii amintirile si unele trairi, o data cu trecerea timpului ele se estompeaza si devin franturi. Uneori vagi, alteori apuse de tot.( v-am zis ca am devenit mai inteleapta? )
Pentru ca de-a lungul vietii iubim, mancam, cumparam, oferim, primim, ne casatorim, facem copii, muncim, dansam, suferim, calatorim, facem dragoste, ne certam, ne despartim, radem, ne indragostim, alergam, zburam, conducem, citim, ascultam. Cum sa-ti amintesti de toate astea? Cum sa tii minte atatea experiente? Detaliile lor? Emotiile din ele?
Eu vreau sa le scriu.
Pentru ca sunt o persoana profunda in gandire si sunt condusa de emotii puternice, pentru ca simt nevoia sa povestesc atat de mult si se intampla sa nu am cui ( caci, hey, in ziua de azi multi oameni te aud dar nu te asculta, simtiti si voi asta? ), pentru ca am nevoie de ochi care sa ma citeasca si urechi care sa ma auda, am ales expunerea prin scris. Si ca terapie si ca timp de calitate investit in pasiunea mea.
Pentru ca vreau sa las mostenire fiicei mele, exemplul ca ceea ce stiu sa fac mai bine, o fac mereu. Constant si cu placere. As vrea, in felul asta, sa invete ca ceea ce iubeste sa faca nu o oboseste niciodata, ci o implineste.
Pentru ca ador sa-mi caut cuvintele pentru a le impleti intr-o postare, sa exprim emotii, sa transmit ganduri, ador sa ascult cum suna o fraza in timp ce o citesc si sa intervin asupra ei, pana mi se pare asezata.
Si pentru ca ne-am mutat, majoritatea, in online.
Avem smartphone, avem tableta, notebook, ebook, laptop, macbook, smartwatch, smart tv, avem retele de socializare, e-commerce, omg! Daca stau bine sa ma gandesc cred si blogul e depasit, cand ne uitam pe trendingul Youtube sau peste reach-ul din Instagram.
But nevermind, este loc sub soare taste pentru toata lumea si cred cu tarie ca inca mai sunt ca mine, mai pe sentiment asa, mai pe litere citite langa un pahar de vin.
Asadar, o sa avem timp sa ne cunoastem mai bine, pe parcurs.
Pana atunci vreau doar sa stiti ca sunt o femeie.
Sunt o sotie.
Sunt o mama.
Si despre asta o sa scriu.
Imi doresc sa impartasesc sharuiesc povesti, momente si emotii.
Unele vor fi cu sentimente, altele cu retete cred, unele cu experiente, altele cu make-up si ingijirea pielii ( "pentru ca pasiune" ), in altele pastram trendul si povestim despre ce mai gasim prin magazine si merita vazut, purtat sau cumparat, despre sanatate, despre calatorii si locuri pe care le vizitam, despre emotii si ganduri , despre familie, despre joburi, despre diete, despre situatii si solutii, despre petreceri si vacante, despre prieteni si despre ce mai vreti voi.
V-ati prins?
Sper sa nu fie asta prima si ultima postare pe anul acesta, adica eu chiar ma straduiesc sa caut inspiratie si sa tastez cate ceva in fiecare zi.
Inchei aici primul articol si deja ma gandesc la urmatorul subiect. Nu stiu care va fi dar mai torn un pahar de vin si ne auzim.
Va imbratisez,
Alice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu